Amintiri de departe..

au trecut ani iar eu ma aflu tot aici..tot gri tot trist tot plangacios...orasul asta e precum acidul ...daca l inghiti te arde pe interior,daca l mirosi te usuci din picoare....urat,foarte urat...ma uit pe geam si constat ca e soare,cred ca e si destul de cald...dar desi e soare nu vad nici o sclipire...ahhhhh...mint...a venit toamna...ma uit mai atent si dau peste doua trei pete de culoare...vad turnul din Lia Manoliu,tot trist tot singur tot acolo...ziceau ca il darama dar vad ca saracu inca ii sfideaza,stand drepti in fatza lor....Vorbeam de nenorocitele de pete de culoare care ma intristeaza si mai rau...Pai sa vedeti voi, frunze moarte!Sa veniti sa vedeti defileul Jiului...ahhhh scumpul meu defileu...culoareeee...un munte de culoare...ahhh si Lainici...Doamne am inteles de ce ti ai facut casa si acolo...e frumos...e vibrant...e AEEEER....oxigen...e linistea muntelui si linistea interioara....aici...in orasul asta parasit de iubire ma sufoc...si tu?tu unde ai plecat?intr un oras mai trist ca oricare altul...de tine imi e cel mai dor..